7 iunie

Ce bine ca a venit soarele !
Zilele insorite din aceasta saptamana ne-au adus multa bucurie. Am profitat din plin de ele si am iesit la joaca in parc si la minigolf. Nu se stie ce ne aduce saptamana viitoare. Maia inca nu a inceput radioterapia asa ca ne distram cat putem de mult.

 Aici in Tübingen exista specialisti si aparatura grozava dar, iradierea se face cu metoda conventionala, cu raze X. Asta pentru noi inseamana ca exista un risc destul de mare de a iradia si distruge odata cu restul de tumora, si parti de testut sanatos respectiv zone din coloana vertebrala, inima, esofag. Documentandu-ne am aflat despre varianta iradierii cu protoni disponibila de putin timp la Heidelberg. Pentru ca noi nu am reusit sa contactam echipa de acolo (care se ocupa mai ales de tumori cerebrale), i-am rugat pe oncologii Maiei de aici sa incerce ei sa ne faca legatura. Asa ca acum suntem in asteptare.

Timpul a trecut si iata ca saptamana viitoare se implineste un an de cand am inceput tratamentul la Tübingen. Si pentru ca acasa trebuiau rezolvate mai multe probleme si acte, iar radioterapia inca nu e clarificata, saptamana trecuta am tras o fuga toti patru la Timisoara.

camp cu flori la intrarea in tara

Cea mai bucuroasa a fost Maia care a savurat la maxim timpul extrem de scurt. Nu mai trebuie sa spun ca la plecare a inceput sa planga si a spus sa plecam noi si pe ea sa o lasam acolo :o(
Am fi vrut sa ne intalnim cu multi prieteni dar a trebuit sa ne limitam la vizitarea familiei si la alergatura pe la autoritati. Da, sa obtii orice document a ramas la fel de palpitant cum imi aminteam. (Cu mai bine de un an in urma am inceput demersurile pentru a obtine certificatul de conformitate european pentru a obtine in Germania dreptul de libera practica. Un an mai tarziu am primit documentele si am constatat ... ca mi-au scris gresit numele. Deci lupta cu autoritatile continua.)
Si totusi mai sunt si vesti bune: Maia si-a scos sonda naso-gastrica. Cand eram la Timisoara i-a venit sa vomite si pana sa ajung la ea si-a si scos tubul pe nas. Din fericire acum manaca mai bine si ne descurcam si fara sonda. A inceput sa ii creasca si parul si pentru ca de la cazatura din aprilie se teme de bicicleta, a primit o trotineta care  a devenit insotitorul ei permanent.

cu trotineta prin Resita

Va imbratisam cu drag pe toti si ne pare rau ca nu am apucat sa ne intalnim cu cei mai multi dintre voi.