Impreuna cu David si Maia am trecut prin multe aventuri frumoase, insa in luna martie a anului 2012, totul s-a schimbat pentru noi. Trecusera cateva saptamani de cand Maia nu se simtea bine, avea febra, o durea burtica si era obosita. Dar nimic nu ne-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze, diagnosticul care ne-a schimbat viata la toti patru : neuroblastom stadiul IV risc inalt. In aprilie 2012 am inceput tratamentul la Timisoara si pentru a spori sansele de vindecare am luptat pentru continuarea tratamentului in strainatate. Cu ajutorul rudelor si al prietenilor am reusit sa continuam tratamentul in Germania, asa ca din iunie 2012 suntem la Tübingen, centru universitar cu experienta in tratarea acestei boli. In octombrie 2012 a avut loc operatia de rezectie a tumorii si a metastazelor. Anul 2013 Maia l-a inceput cu tratamentul mIBG, urmat apoi de transplantul de celule stem si radioterapie.

In august 2013, cand speram ca tratamentul sa se fi incheiat a venit lovitura cea mare: boala s-a intors si a trebuit sa luam lupta de la capat.

In decembrie 2013, lupta a incetat si odata cu ea si aventura Maiei.


joi, 10 mai 2012

10 mai



O zi decisiva in viata noastra - azi, la ora 4, voi purta discutia telefonica care va decide tratamentul Maiei.
Profesorul Handgretinger, de la Tuebingen, ne va suna si nu am idee ce urmeaza.
Noi speram sa ne primeasca la el in sectie si sa continuam acolo tratamentul si apoi interventia chirurgicala la Prof. Joerg Fuchs si Prof. Gudio Seitz.
Aseara citeam pe internet despre neuroblastom si am dat peste blog-ul unui baiat cu neuroblastom din Australia.  http://dylanhartung.blogspot.com/
Ce am citit m-a pus pe ganduri. El este in situatia fericita de a fi supravietuit 8 ani de la diagnosticul pus la varsta de 5 ani, dupa ce initial doctorii australieni i-au mai dat de trait intre 2 si 12 luni. Parintii lui au reusit sa il duca acolo, unde dupa parerea mea e cel mai bun loc din lume pentru tratamentul neuroblastomului - Memorial Sloan-Kettering Cancer Center la New York. Acum se afla in situatia de a parasi New York-ul dupa ce a epuizat toate variantele posibile de tratament. Pleaca acasa in Australia la prieteni si bunici sa isi traiasca viata atata cata este. Dupa toate tratamentele, starea bolii lui este stabila. Nici nu s-a vindecat si nici nu se agraveaza. Au trecut 8 ani traiti in tratament.
Povestea asta m-a pus pe ganduri, acum cand si noi ne facem sperante sa plecam la tratament. Ce ne asteapta ? Ce va fi cu David ?
Speram sa putem lua cele mai bune decizii.
Si desi am amant pasul acesta, e posibil sa fie nevoie sa cream un fond in numele Maiei, unde sa incercam sa gasim sprijin financiar pentru a putea acoperii o parte din costul tratamentului.

Azi incepe ziua a 4-a a celei de-a-doua cure, numita N8, cu topotecan, ciclofosfamid si etopozid. De azi Maia este in aplazie, si din pacate se pare ca va fi nevoie de o noua transfuzie de masa eritrocitara. Ar fi a 4-a.  Mai avem 4 zile de topotecan cu ciclofosfamida si apoi doua zile cu etopozid. In total 9 zile de chimioterapie, apoi refacere pana la a 21 zi, dupa care o noua cura.
Suntem bucurosi insa, ca Maia se simte mult mai bine. Ramane de vazut cum va fi mai departe, acum ca a intrat din nou in aplazie.
inca un puzzle de la tata e gata


Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)