Impreuna cu David si Maia am trecut prin multe aventuri frumoase, insa in luna martie a anului 2012, totul s-a schimbat pentru noi. Trecusera cateva saptamani de cand Maia nu se simtea bine, avea febra, o durea burtica si era obosita. Dar nimic nu ne-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze, diagnosticul care ne-a schimbat viata la toti patru : neuroblastom stadiul IV risc inalt. In aprilie 2012 am inceput tratamentul la Timisoara si pentru a spori sansele de vindecare am luptat pentru continuarea tratamentului in strainatate. Cu ajutorul rudelor si al prietenilor am reusit sa continuam tratamentul in Germania, asa ca din iunie 2012 suntem la Tübingen, centru universitar cu experienta in tratarea acestei boli. In octombrie 2012 a avut loc operatia de rezectie a tumorii si a metastazelor. Anul 2013 Maia l-a inceput cu tratamentul mIBG, urmat apoi de transplantul de celule stem si radioterapie.

In august 2013, cand speram ca tratamentul sa se fi incheiat a venit lovitura cea mare: boala s-a intors si a trebuit sa luam lupta de la capat.

In decembrie 2013, lupta a incetat si odata cu ea si aventura Maiei.


sâmbătă, 7 decembrie 2013

6 decembrie

A venit Mos Nicolae!
Din pacate Maia nu s-a putut bucura din plin de cadoul primit, cu toate ca a primit ceva ce-si dorea.
Starea ei nu s-a imbunatatit, ba din contra. Doarme mai tot timpul, nu mananca si nu arata bine deloc: fata, burta si picioarele sunt umflate (retine apa), cu toate ca am incercat si incercam in continuare cu mai multe combinatii de medicamente.  Analizele sunt tot proaste si nu reusim nici cum sa le aducem la un nivel mai bun, chiar daca primeste tot la 2 zile trombocite si eritrocite, iar de chimioterapie nici nu mai poate fi vorba. Cu zona zoster aproape ca s-a rezolvat; a mai ramas doar o mancarime care nu-i da pace, insa ce ne ingrozeste cel mai tare sunt scaunele care arata foarte urat.
Saptamana asta am mai avut parte de inca un eveniment: sonda nazala s-a blocat si a trebuit schimbata. In mod normal aceasta operatiune se face sub anestezie, dar cum Maia este ingrozita de anestezie, am  facut-o fara. Mai mult, Maia si-a scos singura sonda veche si tot singura si-a bagat una noua (un tub de 40 cm prin nas pana in stomac). Doctorul a fost uimit; n-a mai auzit pana acum de un pacient care sa-si puna singur sonda nazo-gastrica. Astfel, Maia a demonstrat inca o data cat este de curajoasa si de inteleapta.
Publicat de la

2 comentarii:

  1. Anonim7 decembrie 2013 la 12:15

    Ce fetita curajoasa :)
    Ma rog din tot sufletul sa ii merga mai bine, cu totii meritati asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim8 decembrie 2013 la 00:30

    Maia se va face bine. Traiti fiecare zi ca si cand ar fi ultima si bucurati-va de ea asa cum este, uitand de boala (desi e aproape imposibil), pentru a nu regreta mai tarziu. Fiti puternici pentru Maia!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)